Violinne

Valeriu Butulescu


www.wikipedia/Valeriu Butulescu.ro Valeriu Butulescu
Scriitor prolific, Valeriu Butulescu a scris 20 de volume de poezie, eseuri, piese de teatru şi traduceri, fiind cunoscut în România mai ales ca dramaturg. În 2004, el a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A scris, de asemenea, peste 2.000 de aforisme, publicate intr-o carte tradusă în peste 40 de limbi. În Istoria literaturii române Alex Ştefănescu numeşte această performanţă drept ceva "nemaiatins de alţi scriitori români". Membru al Frontului Salvării Naţionale, el a fost, de asemenea, membru al Parlamentului din român între 1990 şi 1992.

Aforisme


“Agricultura înseamnă rasism vegetal. Când morala creştină va triumfa, vom uda cu aceeaşi pietate, şi spinul, şi măslinul.”

“Arderea este preţul luminii. Pentru ca organicul să răzbată prin noaptea neputinţei sale, ceva organic trebuie să ardă.”

“Arheologii. Pe baza unui ciob, ei reconstituie o întreagă bucătărie antică.”

“Asceza. Dorinţa de a nu avea dorinţe.”

“Poftele spiritelor înalte se cheamă aspiraţii.”

“Bărbăţie. Să deturnezi spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserică.”

“Concizie. Esenţe distilate din vorbe de prisos.”

“Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.”

“Copilăria. Singurul paradis pierdut. “

“Femeia e forţa motrice a vieţii. Bărbatul e doar cheia de contact. “

“Inteligenţa este un judeţ obscur în imperiul strălucitor, omnipotent al prostiei.”

“Lucifer. Un fel de patriarh, de papă al dracilor.”

“Nemurire. A trăi veşnic în amintirea celor vii.”

“Poezia e cântec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.”

“A vorbi cu tine însuţi nu înseamnă a monologa. Este forma supremă a dialogului.”

“Virtute. Talentul înfrânării. Arta de a nu fi tu însuţi.”

“Viaţa înseamnă materie avidă de materie. Viaţa înseamnă materie flămândă.”

“Mi-e dor de un duşman adevãrat. Mă sufocă devotamentul falşilor prieteni.”

“Frumuseţea e floare – înţelepciunea, piatră.”

“Caută. Nici albina nu găseşte miere în fiecare floare.”

“Dacă nu era şarpele, Eva ar umbla şi astăzi, virginã, prin Rai. Omenirea îşi datorează existenţa şarpelui.”

“Când la dreapta, când la stanga. Aşa avansează şarpele.”

“Odată cu şarpele, striveşti şi câteva fire de iarbă nevinovată.”

“Iluzie sunt. Vid palpabil. Intrupare a nimicului.”

“Numai artistul poate însufleţi o iluzie.”

“Cultiv cu voluptate autoironia, dar sunt reticent la criticile altora. Nimeni nu mă poate ridiculiza mai dureros decât o fac eu.”

“Legislaţiile moderne îşi trag esenţa din Legea Junglei. Aceasta nu va putea fi nicicând abrogată, fiind promulgată chiar de Dumnezeu”

“Am atâţia prieteni în lumea literară, încât mi-e imposibil să scriu o carte proastă, fără să le trezesc entuziasmul.”

“Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială.”

“Unii merg la biserică în speranţa că Dumnezeu verifică prezenţa.”

“Când să vorbesc cu voi? Abia am vreme să discut cu mine! “

“Deviza mea de scriitor: Butulescu, sunt atâtea cărţi proaste pe lume! Nu te grăbi să mai adaugi una! “

“E greu de eliminat hoţia prin lege. N-a reuşit nici Ţepeş, deşi avea o constituţie foarte ascuţită.”

“Unii devin maliţioşi abia la bătrâneţe. Paradoxal, fără dantură muşcă mai bine! “

“Când a deschis cutia nenorocirilor, Pandhora a fost sigură că va găsi produse cosmetice.”

‎"A devenit o copie a propriului său monument."

"Privighetoarea şi sporovăiala ei melodioasă."

"Unde e capcana? întreabă victima nerăbdătoare."

"De ce oare ne atrage tocmai austeritatea vârfului de munte?"

"A face prea mult rău duşmanilor sau prea puţin bine prietenilor; iată două ipostaze la fel de periculoase."

"Don Siempre (tot mai enervat, agită spada): Câini erudiţi, în genunchi am spus! Prin voi, aud cum raţiunea latră!"

"Bărbatul (cu voce joasă): Domnule ofiţer!... Mă simt urmărit în mod permanent...
Ofiţerul: Vă urmăreşte un organ abilitat?
Bărbatul: Mă hăituieşte propria mea conştiinţă.
Ofiţerul: E un abuz! Conştiinţa, indiferent a cui este, nu are asemenea atribuţiuni!"
(replica din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei)

‎"S-a convenit ca lacrimile cerului să se numească ploaie."

"Filozofia? Sunt sigur doar de propriile mele îndoieli."

"Clemenţă. Fii tolerant cu intoleranţa altora!"

"Ultima dorinţă a spânzuratului. Să fie imponderabil."

"Artiştii mari sunt firi schimbătoare. Se transformă atât de uşor în străzi, parcuri sau case de cultură."

"Unii poeţi se cred iarbă. Se reeditează anual."

"Sunt bărbaţi care se cred copaci. Fiecare an înseamnă alt inel."

"O crimă nu înseamnă nimic în ziua de azi! Din presa cotidiană curg râuri de sânge..."

"Unele idei se înmulţesc prin diviziune. Cu cât sunt mai populare, cu atât mai mică le este anvergura."

"Cea mai veche fosilă umană s-a descoperit la noi. Omul este o creaţie românească."

"Tomas (plânge): Am rămas sărac!
Don Siempre (supărat): Domnule! Nu înţelegi nimic! Cum să fii sărac, când ai vise atât de bogate?"

"Comoara de la Pietroasa s-a risipit. Bieţii goţi! Dacă ar fi intuit ce vor face românii cu tezaurul lor, nu se oboseau să-l mai îngroape."

"Tomas (încurcat): Nu îndrăznesc, majestate! E împotriva protocolului!
Elena (autoritară): Ia-mă în braţe, prostule! Eu reprezint puterea suverană! Îţi poruncesc! Iubeşte-mă!"

“Cine se retrage din faţa prostiei devine avangarda acesteia.”

“Bogaţii nu poartă sabie de aur.”

“Un râu, potrivit cu malurile sale.”

“Unii poartă pe umeri călcâiul lui Ahile.”

“Şarpele nu moare răpus de propria-i otravă.”

“A devenit o copie a propriului său monument.”

“Privighetoarea şi sporovăiala ei melodioasă.”

“Unde e capcana? întreabă victima nerăbdătoare.”

“De ce oare ne atrage tocmai austeritatea vârfului de munte?”



footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.