Violinne


Iulia Toyo


Ebook Iulia Toyo

Iulia este un săgetător care iubeşte să străbată lumea, munţii şi ţările, poemele şi visele.

Încă din copilărie ea a iubit matematica şi astfel a studiat ingineria la o facultate de Montanologie. Apoi a terminat un masterat în Turism, a făcut filmări la Festivalul Internaţional de Teatru din Sibiu, unde a întâlnit numeroşi artişti din toată lumea, o bună ocazie de a cunoaşte pe viu cultura lor (teatru, poezie, muzică).

Acum ea studiază din nou, la Facultatea de Ştiinţe Informatice din Sibiu, ea citeşte şi scrie poezii, face filme de animaţie şi programe informatice, în special site-uri de literatură şi despre munţi.

Iulia este un matematician – artist, sau un artist care iubeşte informatica, dar mai ales că ea iubeşte viaţa şi poezia vieţii.

www.muntii-bucegi.ro
www.astronomie.muntii-bucegi.ro
www.info64.ro/

Într-o bună zi

Într-o bună zi, cuvintele poetului
Vor creşte precum florile de pe câmpurile verii,
Valurile lacrimilor noastre înspumate
Se vor sparge în depărtări de roiuri stelare,
Razele soarelui vor scrie pe munţii înalţi
Cuvintele Pace şi Prietenie,
Iar străzile oraşelor se vor umple de comori nebănuite,
Cum ar fi: iubirea, iertarea...

Într-o bună zi, cuvintele poetului
Vor cânta în limba îngerilor şi cu surâsul pruncilor,
Bucuria va umple inimi inocente
Care vor uita rasismul, foamea şi durerea,
Şi vor sparge în oglinzi pustii tristeţile singurătăţii.

Într-o zi, visele noastre vor regăsi speranţa
Sufletelor cuminţi,
Iar caracterul sacru al vieţii
Va domni peste lumea cea nouă,
Guvernată de poeţi,
O lume a păcii.

Buchet

Floarea soarelui,
De vară-n
Lan de grâu,
Mă înfioară.

Frunze galbene-n
Descânt,
Ruginii,
Purtate-n vânt.

Iarna-n gheată
Albul ram,
Flori de gheată
Bat în geam...


Iubirea unui copil...

Este nevoia de a şti,
De a spera în orice zi,
De a purta soare şi cer
În ochii mari, plini de mister,

De-a fi încrezator în sine,
De a spera în tot mai bine,
Un viitor ca o cunună,
De stele visătoare-n mână,

Iubirea-i binecuvântare,
Este căldură, este soare,
Este o dulce melodie,
O lume de copilărie...


Pe străzile din trecut

Pe străzile din trecut
Împărţim eternităţi
În case,
În stele şi cântece,

În acoperişurile roşii,
Zbor de mierle,
Şi ne gândim la vârsta de dans
Din copilărie ...

Pe străzile din trecut
Împărţim eternităţi
În case,
În stele şi cântece,

În acoperişurile roşii,
Zbor de mierle,
Şi ne gândim la vârsta de dans
Din copilărie ...


În depărtare ...

Se pare că fiecare piatră,
Fiecare copac sau colţ,
Al acestui Pamant magnific,
Îmi vorbesc despre tine,

Casa copilăriei mele,
Pe care am părăsit-o într-o zi,
Căutând eleganţa
În depărtare ...


Toamnă

Este dansul toamnei trist,
Dansul vântului prin frunziş,
Când sfârşitul verii ne lasă
O dulce povară pe umeri,

Tristetea unei viori,
Când toate gândurile dorm,
Ca un cântec de păsări
Care zboară ...


Georges Moustaki

Prieten grec,
Tu ai venit, rătăcitor,
Să ne cânţi despre libertate,
Despre singurătate şi de dor,

Să ne încânţi,
Cu pletele în vânt,
Cu vis de lumină,
Şi o sclipire de etern, în gând ...


Casa mea

Din casa copilăriei
Amintirile vorbesc,
E un cântec de demult,
Pe care plopii îl doinesc...

Din micul sat,
Imagini din copilărie
Revin din timp în timp,
Vis feeric, armonie...


Primăvară

În mijlocul pădurii,
Pe lac,
Zbor de fluturi.

Din spatele colinei,
Soarele
Ne surâde..

Pe ramuri,
Muguri mici
Înfloresc.


Copil

Vis de copil
Fluture ce zboară
Spaţii de-odinioară

Când din depărtare
O lumină-n noapte
Ca un gând străbate

Printre muguri mici
Sufletu-i şi el
Un alb porumbel...


Ca o vioară

Copacii freamătă spre cer
Într-o pădure de mister
Iarba viseaza la verde
În munţii sub care se pierde

Ca o vioară în noapte
În clipot de râu şi de şoapte
Dansul de piruete învie
În cântec de ciocârlie...


Balcic

Căsuţe la Balcic.
E iarnă, e şic
O himeră colorată
Marea-nvolburată.

E iarnă, e şic
Pe pământ şi-n cer
Albul de mister
Ninge la Balcic...


Lume înarmată

Lume înarmată care ucide
Destinul uman
Copii care trăiesc
În colţuri de ură
Şi abia vieţuiesc,
Moartea se plimbă
Pe cai de bani…

Lume înarmată, aş vrea,
Împotriva ucigaşilor tăi,
Să-ţi dau în loc
De arme, flori!


Ninge

Ninge, e iarnă,
Totul e alb în lume,
Este ca o himeră
Care vagabondează.

Este iarnă, ninge,
Cerul şi pământul
Sunt ca un cortegiu alb,
Misterios.

Vântul s-a culcat
Într-un mic colegiu,
Noi suntem emoţionaţi,
Noi suntem toţi oameni de zăpadă.


Cine vorbeşte?

Cine vorbeşte? Zăpada,
În noaptea visătoare,
Tandru ghiocel,
Murmurând tainic;

Cine vorbeşte? Vântul,
Povestind istorii
Despre eroi care trăiesc
În castele fantastice;

Cine vorbeşte? Aceştia sunt
Copiii cerului,
Cantand tot mai tare…
Cine vorbeşte? Crăciunul!


Aşa cum copacii

Aşa cum copacii se-ndreaptă către cer,
Aşa cum pădurea ascunde mister,
Cum iarba visează mereu la verde,
Iar muntele ne veghează de sus,
Aşa cum ursul vrea puţină miere,
Iar în drumul său, râul
Duce cântecul privighetorii,
Inima mea cântă o şansonetă!


Porumbel

Porumbei zboară
În visele mele de copil
Şi aripile lor străbat
Iernile mele trecute.

Ei mă cheamă în depărtare,
Într-un cer senin,
Către un sud iluzoriu
Pentru orice pasăre călătoare.

În acest ambient
De vis,
Sufletul meu devine
Un porumbel alb.




footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.