Violinne


Ca un dragon


Ca un dragon cu multe picioare,
Prin şanţuri de noroi, ne târâm,
Pe umerii noştri, cerul apasă tare,
Ca un dragon fără cap, rătăcim.

Din pământ, un sânge mizer tâşneşte,
În el, stele strălucesc indiferente,
Pădurea din jur, cu noi, se-nfrăţeşte,
Căzând în gropi comune, valuri lente.

Îmi strâng arma la piept, ca un amant,
E tot ce mai am, şi-n acest haos trist,
Văd sufletul meu, alb şi senin, cum se înalţă-agonizant..
Ce bine! începusem să cred că nici nu mai exist.

footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.