Violinne


Cuvinte de iubire


Aşa cum tăcerea creşte-n spirale
Într-o poveste pe terminate,
Sufletul meu, covor de frunze la picioarele tale,
Cuvintele de dragoste dorm, uitate;

Doar eu, ca o fantomă eternă
Le mai caut, cu paşi pierduţi, ce bântuie,
Rătăcind prin parcuri pustii, nălucă ternă,
Singură, ca o magnifică statuie.

Îngenunchez în mine însămi, în ceasuri târzii,
Ca într-un templu gol, din mari adâncuri,
În timp ce vorbele din poezii
Zboară-n neant, pe-aripi de fluturi.

Şi chiar dacă tu-mi surâzi din fiecare vers,
Ştiu că e prea târziu, simt frigul ca o boală,
Şi mă îndepărtez, purtând prin Univers
O veche nostalgie în spirală...


footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.