Violinne

Veşnicele începuturi


Sensul unic e plictisitor,
chiar dacă e un drum care urcă

Părăsim pasiuni, oameni, idei,
pentru noi începuturi

pe cărări lăturalnice
- ca nişte destine de rezervă –
şotron desenat pe nisip

şi de multe ori căi închise,
dar cine-ar fi ajuns la capăt, să-i pese?

Care e capătul final al unei pasiuni,
al unei iubiri,
al unui vis?

Capătul final e sfârşitul.

Părăsim drumuri ce urcă
într-un sens unic şi plictisitor
spre moarte

păcălind destinul
pe cărările ameţitoare
ale veşnicelor începuturi

de pasiuni
de iubiri
de rătăciri…

Cu inutilă timiditate,
când viaţa tace şi nu-ndrăzneşti s-o deranjezi

călcând pe tăişul potecilor ocolitoare
semănăm timp,
să crească veşnicii,
pe care le lăsăm în urmă
când veşnicia devine rutină

deşi ne dor drumurile
care urcă fără noi

Iar uneori suntem doar decorul
sensului unic.
footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.