Violinne


Capitolul 18


Apoi totul încetă brusc.

Dintr-odată se făcu întuneric şi linişte deplină. Oamenii dispărură, satul pieri şi o tăcere sinistră se lăsă în bezna din jur.

Alexandru începu să urle:
- Angelaaa, Angelaaa!...
Asistenta apăru imediat pe uşă, cu o lumânare aprinsă în mână şi-l luă în braţe, mângâindu-l:
- Nu te speria, Alexandru, e doar o pană de curent… Tu eşti băiat mare, de-acum, nu te poţi speria de o simplă cădere de curent, nu? Şi-n plus, ştii că eu sunt aici, lângă tine, mereu. Te-am părăsit eu vreodată?

Era asistentă de mulţi ani şi îngrijise mulţi pacienţi cu probleme psihice, însă Alexandru era un caz aparte şi în aceşti câţiva ani de când fusese angajată aici, se apropiase atât de mult de el, încât îl cunoştea mai bine ca oricine iar el avea încredere în ea aşa cum n-a avut niciodată în altcineva.

Aflase când îl luase în grijă că se născuse ca un copil normal, dar că în doar câţiva ani evoluţia lui fusese uimitoare pentru cei din jur. Înţeleseseră repede că era un copil supradotat, cu o inteligenţă sclipitoare.
Învăţase să citească la trei ani, apoi ajunsese, în scurt timp, să discute lucruri citite prin cărţi de care părinţii lui nu aveau habar, ba chiar şi profesorii îl priveau uimiţi, căci temele lui de discuţie întreceau cu mult posibilităţile lor intelectuale.

Apoi, ceva se întâmplase, însă nimeni nu-şi amintea să fi văzut ceva anume, iar doctorii veniţi să-l consulte mai târziu, când el deja devenise un caz medical, nu reuşiră să găsească vreo explicaţie pentru această cumplită transformare.

În scurt timp, Alexandru nu mai ieşise din casă.
Stătea zilnic în faţa computerului şi inventa poveşti: într-o zi, el era un pictor ce umbla cu şevaletul pe umăr, pentru ca a doua zi, să se transforme într-o fată frumoasă, naufragiată de prin cine ştie ce galaxie… şi pentru că ea, asistenta, era tot timpul lângă el şi-i devenise cea mai apropiată fiinţă, fata din poveşti îi luase, treptat, numele ei…

- Dragul meu, te-ai speriat, văzându-te singur, când toată lumea ta de fantasme a pierit, odată cu acest scurt-circuit; dar stai liniştit, curentul electric va fi reparat şi calculatorul va porni din nou, aducându-ţi înapoi oameni, stele, stihuri şi strune de viori, iar Alexandru şi Angela se vor reîntâlni iar şi iar, în orice locuri şi timpuri va dori să zboare sărmana ta minte rătăcită…

Şi îl mângâie şi-i spuse cuvinte frumoase cu vocea ei blândă, până când becul se aprinse din nou şi totul reintră în normal.



footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.