Violinne


Poem trist

Ţeva à la Ranetti

Ooo, trist poem! (mai tare) Ooo, tristă Zuliettă!
(Adică, asta-s eu, scuzaţi…) Tristă planetă!
Deşi… tristeţea mea – in versuri - e mai mare
Decât o biată stea, plutind, sub un biet soare…

Pentru că la Mizil - parol! - m-am cam distrat,
Şi-apoi Romică, dragul de el, s-a supărat
Pe mine - că mâncase ţeva mai greu la ţină,
Ori a avut vreun virus, şi mi-a găsit priţină...

Ţe mult am plâns, de-aţi ştii, nici nu m-aţi crede;
Mai plâng şi-acum, de altfel, chiar dacă nu se vede,
Şi-mi caut, printre lacrimi, partener de cuplet,
Dar vreau, acum, Romeo–n stil nou, de secs poet.

Ooo, jale! Vai, nici gândul nu pot să-l mai ascult!
Oricum, Othello, mie, mi-ar fi plăcut mai mult…
Şi-n loc de SEXPIR (care, în treacăt, m-a ucis),
Homer, cu peţitorii-n Itaca, să-mi fi scris!

Să fi văzut atunţea, Othello la Mizil,
O, Zei! În loc de dramă, ieşea un vodevil!
Şi-aveam batist’, să-i flutur, pe peroane, lin,
Când el pleca-n icspresu’ aţela dă Berlin...

Vai, ţe m-am rătăţit printre copiii muzii,
De-mi vâjie pe umeri balonul cu iluzii…
Romi, la tastatură, dedzeaba ţiocăneşti,
Dacă nu-mi spui în versuri cu rime: mă iubeşti?

Căci eu, acum, de când sunt, de tine, părăsită,
Mă simt mai puţin tânăr’, mai mult neliniştită…
O noapte dã deliţiu, je veux, doar, la Mizil,
Şi-acolo mi-oi ghiţi amor dã secs ţivil;

Iar de n’oi reuşi, voyons, acest capriţ,
Mã duc la mãnãstire, mã fac chelugheriţ –
Conservator sau liberal, cum Vântu-adie,
Şi mã suisidez, în inim’ ţea pustie…

footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.