Violinne


Ultimul bal… la spital


Uvertura (La internare )
(Jurnal)

E criză, în spital, de toate;
noroc c-am laptop permanent!
Am dat un ram pe trei prosoape,
doi pixeli pe un pansament,
şi-un soft făcut de mine-anume,
c-un miligram, conexiune,
pe un antibiotic rar,
de văd prin el, destul de clar…
Pe-un anestezic mi-au cerut
să fac eu pod de flori, pe Prut;
pentru dezinfectant – niţel –
le-am scos din Excel, un tabel;
de le-oi mai cere vreo pastilă,
de laptop, de acum, mi-e milă…


Conflictul oper(aţi)ei

Ei spun că nu mai pot să scriu,
unde m-or duce, nici nu ştiu
şi nici nu vreau. Imi trag din suflet
mausul şi placa de sunet
şi mă târăsc în cărucior
pe nesfârşitul coridor…
N-am apucat nici să dau save,
noroc cu un băiat superb,
dintr-un salon alăturat
(dulce, blând, intimidat)…
Acum zic să le cer iertare,
şi-n scris, dar şi în gura mare,
celor pe care-am supărat.
Dar sunt prea mulţi, vai! am strigat;
chiar la toţi? La toţi, exact.
C-am făcut-o… c-am trişat…
nu mai ştiu, că m-au drogat.

Pentru operaţia finală,
le-am dat amprenta digitala!
iar când pe masă m-au urcat,
mi-au luat o mufă, m-au cablat,
şi-acolo, cu un bisturiu,
aproape m-au tăiat pe viu,
şi tot au scos ceva c-un cleşte
(nu stiu ce, nici nu mă priveşte,
tot să ramână cu ceva,
din – vai, integritatea mea…
Acum, când scriu, tastez cu frică:
mai am cinci inci de plasma mică;
iar la plecare, o blondină
m-aleargă cu oxacilină:
mai am si pentru ea, vreo rimă?
Nu mai am, nici de-un accent:
din laptopul permanent,
ramas-am, doar, c-un pansament…


Tablou final

Pe sub pat, o goangă roz
mişună, în sus… şi-n jos…
ce frumos…

footer

Copyright © 2018 Violinne · All rights reserved. Cookies help us deliver our services. By using our services, you agree to our use of cookies.