Poezii de Mihai Eminescu

Departe sunt de tine

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se-ntoarce-n gându-mi firul duioaselor povesti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parcă-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân şi singur, vei fi murit de mult!