Epigrame vol. II

Deducţie

Gândeam zâmbind amar o dată:
E blând Grivei, e mieluşel!
Când scris-ai „Câine rău” pe poartă,
Deci… nu te refereai la el.

Rezerva

Visai să mă înlocuieşti;
Un biet actor, în mare vervă…
Te-aştept… doar dacă mai doreşti:
Sunt la spital, într-o ‘rezervă’.

Cu daruri

Moş Crăciun, neistovit,
Hohotind, cu braţe pline,
Cu plăcere, te invit,
Să mai „dai” şi pe la mine!

Fidelitate

Eu, să te înşel, vreodată?!
Râd în hohote, iubito;
Am conştiinţa curată,
Iată, nici n-am folosit-o!

Unui şef

Ne-ameninţă, fără temei,
Că ne pune în proţap,
Crezând că e în capul schemei,
Deşi… el însuşi n-are cap.

Unuia care nu munceşte

Nopţi şi zile trec uşor,
Viaţa arde ca un sfeşnic;
Totu-n lume-i trecător,
Doar concediul tău e veşnic!

Cupidon

Doar iubirea m-a împins
Să-ţi trimit săgeţi în stol,
Ce-n inimă te-au atins,
Insă… a sunat a gol.

Portret

Tainic surâs, privire visătoare!
N-am mai văzut aşa o frumuseţe,
Pe care s-o iubesc cu disperare…
(mă uit la poza mea din tinereţe).

Moşul înţelept a zis: Fără dulciuri!

Nu doar dulciuri, propriu-zis;
A-nceput să se întindă,
Şi-acum chiar mi-a interzis
Să mă uit şi în oglindă!

Eu iţi urez de sărbători

S-asculţi pe Hruscă până-n zori,
Şi-n loc de brad, s-admiri, în ger,
O poză veche c-un copac cu flori,
Şi prin tavan, un colţ uitat de cer…