Christos a înviat!

În liniştea nopţii străbate
Un dangăt de clopot sfios,
Cu mii de ecouri iscate
În sufletul lumii, pios.

Colindă, smerit, azuriul,
Şi-al inimii tainic profet
Anunţă venirea Lui – Fiul
Dulgherului din Nazareth!

Departe de ură, ne-aduce
Blândeţea, făcând să dispară
Durerea rămasă pe cruce,
În cântec nou de primăvară.

Azi însăşi natura învie,
Serbăm că-a venit pe pământ
Salvat din deşarta trufie,
Desculţ şi hulit, din mormânt,

Christos, înviat în lumină,
În mugurii codrului sfânt,
În salcia care alină
Cu-a ei adiere de vânt,

În iarba şi-n mieii ce zburdă,
În cântul naturii-nverzite,
Şi-n inima, până ieri, surdă,
Şi-n inimile-mpietrite,

În florile îmbobocite,
În vântul ce-adie-n cireş,
În creste de munţi adumbrite,
În plaiul cu flori, megieş.

Lumină ne-aduce şi pace,
Cerescul Lui dar îl primim,
Natura în vis se preface,
Şi-n cântec creştin, mulţumim.