La limita viselor mele

La limita viselor mele,
Foşnetul pădurii
Îmi aminteşte, fără încetare,
Iubiri din timpuri trecute,

Munţii de Golgote
Unde eram iarbă şi vânt,
Grotele apostolilor
Pierdute prin timp,

Infinitul care înfloreşte
Prin muguri timizi
În inima mea, pe care o rescrie,
În timp ce noi suntem

Petale împrăştiate
De furtuni solare
Dintr-un abis de gânduri,
Fluturi unghiulari,

Într-o orgie cosmică
Ce este doar abisul meu,
Un iad vulcanic
De furtuni care suprimă

Leagănul de culori
Al memoriei colective,
Cele cinci simţuri ale florilor,
Pe ramurile mele târzii,

La limita stelelor,
Ce strălucesc în ochii mei,
Vioară ce dezvăluie
Capriciile zeilor,

Am, uneori şi în mod ciudat,
Ca atunci când stelele cad,
Sentimentul de a fi chiar eu,
O pădure, la limita viselor mele.