Obiceiuri proaste

Florile au un obicei prost:
ne ademenesc cu aroma lor, apoi se usucă şi mor, lăsându-ne în amintirea viselor pierdute...

Copacii au un obicei prost:
ne promit adăpost, apoi frunzişul lor bogat se ridică la cer, lăsându-ne singuri, în oftatul propriilor tăceri...

Viaţa are un obicei prost:
ne ademeneşte să ne naştem, pentru a ne lăsa apoi să trăim în indiferenţă şi-n rău, sub ceruri care sclipesc în noroi..

Eu am un obicei prost:
de a te căuta mereu şi de a nu putea iubi florile, copacii şi viaţa unde tu nu eşti; de a rămâne mereu întemniţată în vidul unei veşnice aşteptări a unui moment unic de dragoste şi de eternitate, pentru a depăşi infinitul..

Tu ai un obicei prost: nu eşti ...