N-am vise, n-am lacrimi, e-o simplă-ntâmplare
Că-i seară şi luna retrasă, pe munţi,
Prin codrul pustiu doar tăcerea asculţi,
Iar mâine va fi o zi ca oricare.

Întâi vor miji zori de ziuă ridicoli,
Secunde-n clepsidră cădea-vor mocnit,
Prin vene-mi va curge un timp obosit,
Prin soare vom trece în chip de apostoli.

Şi astfel va trece canicula verii,
Apoi din buchetul de nori ofiliţi,
Va curge-n ploi toamna, iar noi, istoviţi,
Pe culmile iernii, fi-vom străjerii.