Fane’s channel

Fabulă

Nici nu trecuse anul, şi ziua lui Fănel
Se-apropia, sfioasă, on line, încetinel;

Un clip – o simfonie –, cu bună cuviinţă,
Bătu solemn din tobe, şi declară: şedinţă!

- Având toţi interpreţii în frac, cu papioane,
Îmi pare şi normal să-l întâmpin eu pe Fane!
În plus, frumoase doamne-i vor face reverenţe;
De nu veniţi, nici nu va simţi a voastre-absenţe…

- O, Jesus, fără mine, zise un cântec vechi,
Cine-i va mai aduce, şoptite, în urechi,
Chitara şi armonica, fix la five o`clock,
Şi din ai tinereţii ani şui, balade rock?

Trecu atunci pe whirless, purtând pe cap un clop,
Un fecior tare mândru, ce le strigă-n galop:
- Eu zic că la petreceri ar fi mai bărbătească
Şi mult mai potrivită, o horă oltenească!

- Oh, boys, nu credeţi voi că sunteţi cam ramoliţi?
Acum la modă este rap on hip-hop, nu ştiţi?
La mine doar găseşte discurs şi poezie,
Şi proză, şi graffiti, breakdance – o armonie!

Dar cum pe negândite s-a fost logat şi Fane,
În panică intraţi, se porniră toţi, pe toane:
Der Fliegende Holländer, cu Pieces Of a Dream,
Cu Michael Jackson, însuşi, spărgând pereţii: Scream!
O sârbă românească, la-ntrecere c-un vals,
Romeo, Julieta, Stromae - Alors on danse…
Cu Jacques Dutronc, şi moda: Mini, Mini, Mini,
Până când Aznavour le zise: C’est fini!

Fane tastă log out şi se-ndreptă spre mine:
- N-ai o pastilă, zise, ceva, algocalmine?
Că deşi-i casa goală, şi n-avem invitaţi,
Cu detectoru’-ţi intră şi pe off line, piraţi;
Şi tare-mi este teamă, că azi, de ziua mea,
Vreau să ascult în tihnă, deplină, liniştea…

Morala? Chiar şi-aceia ce au cununi de laur,
Să ştie că - oriunde - tăcerea e de aur.